Fugi, Pădure, fugi !

run-fossrest

Anunțuri

Cheile de la Palatul Cotroceni ascunse într-o ulcea de lut ?

Cum ? Preşedintele nostru a plecat în vacanţă şi nu şi-a lăsat cheile de la Palatul Cotroceni sub preşul Facebook ? Ei drăcie, nu i-am crezut pe cei de la Mediafax.
http://www.mediafax.ro/politic/presedintele-klaus-iohannis-se-afla-intr-o-vacanta-privata-in-insulele-madeira-14108325

vas-de-lut
Dacă site-urile nu-şi culeg informaţia de pe pagina de socializare a preşedintelui, este clar că ceva este curat murdar. Aşa că fusei să verific pe gaura cheii de la Facebook şi ce să vezi, nu mişca nimc pe acolo de pe 5 aprilie şi nici pâs nu am auzit. Daaa, preşedintele este în vacanţă. Acum, ce-o sărbători, probabil, cu întârziere, nu ştim, Paştele catolic sau cele 100 zile de miere de când şi-a pus pirostriile cu Blaga, Ponta & co ? Dacă preşedintele ar fi pus un selfie, pe pagina sa de osanele, cu siguranţă, m-ar fi ajutat să-mi răspund la această întrebare.
Dar pe mine altceva mă surprinde, că nu şi-a lăsat cheile de la casa prezidenţială în locul bine ştiut. Asta mă face să mă gândesc că omul este prudent. Aş putea bănui unde îsi pune cheile de la casele proprii, atunci când pleacă la distanţe mari, probabil, într-o ulcică de lut, fie la streaşină (nu toţi au picioare şi mâini lungi să ajungă la acoperiş) , dar unde să-şi fi pus, mai nou, cheia de la casa prezidenţală, chiar n-am nici cea mai vagă idee. Cineva îmi zice că, pe timp de vacanţă, un consilier zilier vede de bătătura facebook a preşedintelui. No, noo, nu cred. Preşedintele are timp berechet să se gospodărească singur pe reţelele de socializare, în afară de asta,  şi de vacanţe, doar n-o avea alte lucruri de făcut. A, ba da, să scrie cărţi pentru naţiune.

Ficusul meu versus ficusul lui Moise Guran

ficus-eltinekerobusta-p12-h40-1171444_normalAm un ficus mare care, pe vremuri, trona în spaţioasa noastră sufragerie. Se oglindea, cu toată splendoarea şi corpolenţa sa, în vitrina paharelor cu picior. Îl avem de câţiva ani buni şi răi. Era vlăjgan şi respira sănătate încă dinainainte de a fi eu născută. Acum, este mai înalt decât mine cu trei capete, că de abia îi ajung la al doilea rând de ramuri şi frunze. Dintotdeauna, a fost aşa impunător, totuşi ficusul nu este la origine o buruiană oarecare. Ne era drag, ne mândream cu sorgintea lui tropicală, dar avea şi câteva mari defecte. Pe frunzele sale se strângea praful într-o veselie. Toată ziua bună ziua, cerea să fie şters şi curăţat cu bere pentru a avea frunzele lucioase. Aveam grijă să-l avem curat, lustruit când ne venea în vizită careva, mai ales de sărbători.
O cunostinţa, umblată mai mult pe afară, ne spunea că suntem norocoşi să avem aşa exemplar, că purifică aerul. Citisem şi noi asta într-o revistă, dar credeam că sunt prostii scrise de unii de la noi. Eee, acum dacă ne spusese cineva umblat pe afară, se schimba fila…nu mai era un simplu element de decor. Cu siguranţă, creştea aşa frumos şi de la laude. Desigur, nu era apreciat chiar de toată lumea, pentru unele neamuri n-avea niciun chichirez, dacă nu făcea măcar o floricea, iar despre calităţile purificatoare, draci bălţaţi, despre câte plante nu se zice aşa…Bibeloul nostru vegetal ne dădea şi, oarecare, emoţii când rudele veneau cu ăi mici, mai ştiu eu, dacă se găsea copilul să ducă o frunză la gură…ştiţi că ficusul este o plantă toxică.
Mai trecu vremea, se mai schimbă moda, şi când am renunţat la mobila veche de bucătarie şi adoptarăm stilul modern, mai minimalist şi aerisit, ne-am descotorisit şi de ceremoniosul nostru şi odată cu el şi de narcisismul său, de praf si de grija toxicităţii sale.
În prezent, ficusul meu este pe palier, între etajul unu şi doi. Are suficient spaţiu de destrăbălare şi destulă lumină, ca în lumea virtuală, de altfel. Pe vecini nu-i deranjează,dar nici nu-i bucură. La urma urmei, ce bucurie poate să-ţi aducă un ficus ? Utilitatea o ştim, de decor…

Votul la Londra – alegeri prezidenţiale 2014

imagesdfdd

Am o amică a cărei fiică studiază  la Londra. În dimineaţa aceasta, o întrebam, pe mail, dacă fiica ei a votat.

În Londra erau cozi foarte mari şi au hotărât să meargă în afara Londrei. Dupa 3 ore de mers cu maşina, au ajuns la o alta secţie de vot, la fel de aglomerată. Au ramăs la coada timp de 5 ore, pâna la ora 20h50′, cand au decis să renunţe. Au ajuns pâna aproape de uşa, dar de teama agitaţiei care începuse, au renunţat. Eu ii spusesem deja rezultatul. Cei  adunaţi acolo aflaseră şi ei de la rudele din ţara, aşa ca lumea a plecat liniştită acasă, spre marea uimire a jandarmilor, veniţi cu câini şi dube. 
 Dubele, câinii şi jandarmii…cui aparţineau ? Mă întreb dacă nu cumva  şi străinii au contribuit la umilirea votanţilor din diasporă…doar mă întreb.

Suntem un popor de ciufuţi, în frunte cu cei care ne conduc

ciufut

Nu, nu suntem o naţie bolnavă, aşa cum circulă vorbă în blogosferă şi pe forumuri, ci suntem un popor de ciufuţi. Orice ai face, cu noi n-o dai bine, nu ne mulţumeşti. Unde pupăm acum, peste un ceas scuipăm veninos. Suntem plini de toane şi ifose. Supuşi vremurilor, dar capricioşi până în măduva oaselor tarsiene. N-o să priceapă în veci franţuzu’ sau englezu’ de ce rânjim sau dăm din umeri când ni se înneacă şi dispar corăbiile şi de ce stăm ca nişte curci plouate sau aruncăm cu piatra când dă o brumă de bine şi peste noi. N-o să ne înţeleagă niciodată doamne – doamne, şi cu atât mai mult niciun popor din lumea asta, de ce avem manifestări ciudate la chestiuni omeneşti, de ce la noi totul este pe dos, de ce iarna întotdeauna ne ia pe nepusă masa şi de ce facem, când nu este cazul, mult zgomot pentru nimic.
Şi cum ziceam în titlul acestui post, suntem ciufuţi în frunte cu cei care ne conduc sau de la care avem prentenţia să ne conducă. Politicienii noştri sunt ciufuţi, cu precizie de ceas de masă sau de vitezometru unei maşini de curse,  şi-n culcare şi-n sculare, şi înainte şi după alegerile prezidenţiale. Mă întreb serios ce vrea Europa de la un popor ciufut ca noi…

Îmi place circul din politica românească

1circus-300x298Îmi place circul din politica românească. Este de calitate şi de durată, aşa cum puţine lucruri mai sunt pe la noi.
Circul ăsta are suspans, ne prezintă numere cu flăcări şi vocificări electorale scoase cu talent prin toate părţile corpului. Acrobaţii, cu stil, unde rareori circarul politician cade în locuri nepotrivite şi ce-i mai bine, nu-şi răneşte nicio încheietură. Elefanţii, maimuţele, câţiva papagali, şi alte personaje animaliere din circul politic,se dau extraordinar în spectacol când sunt  scoase din cuşti sau din sălile de şedinţe. Parcă ar avea încotro, când sunt între bici şi o halcă de carne sau o banană electorală. Spiriduşii nu lipsesc nici ei din circul politic. Simpatici foc, de la mama natură, se rostogolesc şi ei pe ici, pe colo, stau ba în dreapta, ba-n stânga, unde e mai mare nevoie de public. Luminiţe, schimbări de decor, costume şi grimase haioase, trâmbiţări de pe cai verzi şi alte alea nu lipsesc de la acest circ. Dar să nu uităm dresorii politici, care, fireşte,  trag din greu şi la greu doar pentru plăcerea spectatorului. Ei au tot meritul la aşa spectacole şi,desigur, toate aplauzele publicului.

Am uitat să zic, la început, circul acesta ne costă ceva. Dar ce-i scump, deseori e şi bun, nu ? Acum…bun pentru cine ?

Hoţie pe faţă în farmacii sau cum te buzunăresc, din neatenţie, unele farmaciste

medicamente De mult timp, mi-am propus să scriu despre subiectul acesta, dar astă-seară, gata nu mai amân.
Deci, eu nu mai suport farmaciile, sau mai bine-zis, hoţia unor farmaciste. Observaţi că nu generalizez, nu vreau să fac păcate lumeşti, am destule. Mi s-a întâmplat să fiu fraierită la farmacii distincte de vreo 3 ori sau de 3 ori am băgat eu de seamă şi de fiecare dată m-am întors să rezolv neatenţia doamnelor vânzătoare de medicamente. Oare moaca mea spune că sunt uşor de şmecherit sau, pur şi simplu, am fost fraierită la plesneală, dacă merge bine, dacă nu, nu…? Oricum ar fi, nu-mi place să fiu fraierită.
Astă-seară, merg la farmacie să cumpăr dicarbocalm. Am reţetă, bun. De fapt, pe reţetă aveam mai multe medicamente. Ţin să specific şi asta, că atunci când ai mai multe medicamente de luat, se prea poate să fii mai uşor de fraierit.
Îmi spune preţul farmacista, 73 Ron. Cam multicel mi s-a părut mie, mai ales că plecasem de acasă cu o socoteală în cap. Îmi zic eu în sinea mea „mă uit eu dup-aia pe bon şi văd care cât a costat, s-or mai fi scumpit medicamentele”.
Ajung acasă, iau bonul la puricat, ăsta atât, ăsta atât, ăsta atât, hooopa, ajung la dicarbocalm, 27 Ron şi ceva. Măi să fie, ce drăcie, parcă data trecută l-am luat cu 10 Ron. Mai mult, acum aveam mai puţine comprimate pe reţetă, deci trebuia să coste mai puţin de 10 Ron. Hai să ne mai uităm o dată cu atenţie, şi nu tot aia văd. Pe bon era trecut Dicarbocalm Control, care are nu ştiu ce substanţă în plus,parcă pantoprazol, el este bun, dar mai scump, iar mie tanti farmacista îmi dăduse aşa cum era trecut pe reţetă-  Dicarbocalm antiacid, adică d-ăla simplu, mai ieftin. Deci, mai zic o dată să ne facem înţeleşi. Femeia aceea a respectat reţeta, mi-a dat ce scria pe ea, dar pe casă, pe bon, mi-a băgat alt dicarbocalm, ce-i drept, mai scump „doar” cu 17 Ron.
Fac drum întors la farmacie, îi zic „ştiţi, mi-aţi dat d-ăsta la preţ de d-ăsta…”femeia n-a stat mult pe gânduri, nu s-a fâstâcit deloc pentru că ştia ce făcuse, probabil că nu era prima dată, şi-a recunoscut repede “greşela”, nici n-a mai stat să se uite ce şi cum pe bon. Pentru diferenţa de bani,  am luat  două cutii de Nurofen. Dicarbocalmul, ăla care trebuia, costa 6 Ron şi un pic. Aşadar, aş fi fost fraierită cu 21 Ron. O nimica toată ??
Nu zic că nu se poate greşi, dar, după mintea mea, situaţia asta a fost cu bună ştiinţă.
Aşa că băgaţi de seama ce vă dau farmacistele. Ah, şi să nu uit de refrenul lor, când te întreabă dacă să-ţi dea medicamente gastro-protectoare. Păi, dacă medicul nu mi-a scris pe reţetă, de ce vrei tu să-mi bagi pe gât ? O altă practica a farmacistelor este să-ţi dea alt medicament decât cel trecut pe reţetă, ba că n-au p-ăla pe care îl vrei tu, ba că are aceeaşi substanţă, tot să-ţi dea ei ceva acolo…să le iasă banul. În fine, asta n-ar fi atât de rău, dar de cele mai multe ori, îşi dau înlocuitoarele mai scumpe.
Sunt scârbită de astfel de situaţii şi de astfel de oameni.
Nu ştiu cum sunt alţii de au tupeul ăsta. Pe mine, nu m-ar lăsa sufletul să fac aşa şi apoi m-aş gândi, dacă  dau de naiba ?
Să înşeli nişte oamenii suferinzi care depind de medicamente…urât, urât, urât…
Medicamentele nu erau pentru mine, ci pentru bătrâna de alături căreia medicii nu mai au ce să-i facă…

Scrisoarea lui Victor Ponta către Zâna Măseluţă

0001lxDragă Zână Măseluţă,
Încă de la începutul scrisoricii mele, trebuie să te anunţ că nu îţi mai scriu de unde îţi scriam eu ţie de obicei. Mi-am schimbat camera pentru că băieţii răi, ştii tu, ţi-am mai povestit eu ţie de ei, ăia care se joacă în ţărână, stau cu nasul neşters, au gura plină cu prostii şi fură corcoduşe de pe moşii care nu le aparţin, începuseră să tragă cu cornete pe fereastră. Eu, băiat manierat şi mai mic ca ei, aşa cum m-ai învăţat tu, nu le răspund la provocări.
În camera cea nouă, am tot felul de chestii faine pe care, la un adică,  le pot da la schimb pe jucării noi. În plus, de aici nu mă pot vedea când trag mâţele de coadă şi mi-am făcut amici noi pe care-i bat la Popa Prostu’  şi  la alte socoteli de stat.
În al doilea rând, ţin să îţi mulţumesc pentru noul dinţişor, pe care, tot aşa, cum m-ai sfătuit tu, deocamdată, îl ţin ascuns, dar ca să fiu pe deplin bucuros, te rog din sufleţelul meu mic să tragi un zbor până la Traian. Ţi-am mai vorbit eu de el, îl recunoşti usor. Este cel mai vlăjgan şi ochios din popor. Să-i dai dureri mari  de măsele şi să mai ai grijă să îşi muşte limba, de fiecare dată, când îmi zice Viorel. Şă ştii că nu sunt rău, dar ce mi-a făcut el mie nu-şi poate imagina nici bagheta ta magică.
În al treilea rând, te-aş ruga să o convingi pe mama lui Crinuţ să nu-i mai ia jucării noi că el mereu le strică cu Traian. Mai bine să le cumpere câteva sticle să se joace cu ele pe post de popice.

Cam asta am vrut să-ţi spun Zână Măseluţă. Promit că n-am să mănânc multe prăjituri de Paşte.

Cu drag, Victor din noua sa cameră cu floricele milităreşti

Cum poţi trăi bine cu 700 Ron pe lună (sau reţeta oului cu oţet)

 

ouaCiteam pe yahoo un articol cam tâmpiţel, şi anume, câte ouă poţi cumpăra cu 5 euro în diferite ţări. În afară de faptul că am aflat cât cântăreşte oul de diverse mărimi,  restul a fost informaţie numa’ bună de pus la chec şi drob în loc de gălbenuşuri şi albuşuri. De fapt, am mai aflat ceva. Conform Institutului Naţional de Statică, un român consumă în medie  20 de ouă pe lună. Mă mir că nu au spus şi ce mărime şi de câte grame. Mi-e greu să înghit cifra aceasta, parcă aş fi mai dispusă să cred că sunt multe găini pe lumea aceasta, nu doar a lui Cristoiu, care fac pui, şi vii, pe deasupra. A, şi încă ceva, le-am luat-o înainte suedezilor. Taraaam, tarram, staţi jos suedezilor, plecaţi capul bălai şi ciuliţi urechile ascuţite de spiriduşi scandinavi,  că noi cumpărăm 43 de ouă cu ăia 5 euro pe caiet, pe când voi, şi cu ei în buzunar şi pe card, luaţi doar 15.
În fine, nu o lungesc, articolul are un merit. M-a încurajat, m-a motivat, m-a luminat, m-a entuziasmat că… pot trăi mult şi bine cu 700 Ron pe lună, dacă din ei îmi cumpăr şi 20 de ouă. A, şi încă ceva, aş solicita băieţilor şi mândrelor de la statistici, să ne dea şi o cifră pentru bolile de la prea mult mâncat de ouă şi, eventual, dacă este în profitul cuiva, să se şi interpreteze rezultatul. Să mai facă ei şi alte socoteli, tot pe seama ouălor, câţi români în medie , de câte ori şi cu ce ocazie, sunt unşi spiritual cu tripla combinaţie: albuş, gălbenuş şi  oţet. Şi tot aşa, o analiză a cifrelor şi a ingredientelor, de care ouă, de care oţet, de care români.

https://ro.stiri.yahoo.com/c%C3%A2te-ou%C4%83-se-pot-cump%C4%83ra-cu-5-dolari-%C3%AEn-diferite-%C8%9B%C4%83ri-111019818.html