Dramul de mândrie

profesoriiO elevă din Filiaşi a murit intoxicată cu monoxid de carbon. Se presupune că a mers la meditaţii, acasă, la profesorul său care locuia într-o rulotă derăpănată. Mai multe comisii s-au sesizat. Pe patul de spital, profesorul este anchetat şi chestionat, pe rând, de procurori şi trimişi de la Protecţia Minorului şi FISC. Famila elevei moarte cere răzbunare la televizor şi pedeapsă maximă pentru profesor, dar şi pentru politicieni care, susţin părinţii îndureraţi,  au distrus sistemul de învăţământ şi  nu au luat măsuri aspre la timp. Împotriva cui, vom afla diseară în platou.  Despre viaţa profesorului, ies la iveală detalii bine ascunse,  de exemplu,  părinţii nu ştiau că profesorul este rrom.

Aşa-i că o astfel de ştire ar fi fost breaking news mult timp pe la televiziuni ?  Şi câte teme de discuţii ar fi pornit de aici…Cine trebuia, şi când trebuia, împuşca, din nou şi dintr-un foc,  mai multe categorii de electorat. Dar ce să faci dacă soarta n-a ţinut cu ei, lucrurile întâmplându-se cu totul altfel :

http://www.gds.ro/Subiectul%20Zilei/2014-01-30/O+viata+de+profesor+sfarsita+intr-o+rulota

La articolul respectiv,  mi-a atras atenţia şi comentariul cititoarei Casangiu Adriana : Cum poate un profesor sa lumineze mintile copiilor cand nu are poate nici curent electric sa citeasca seara cand ajunge dupa o zi de munca? Cum poate sa incalzeasca inimile copiilor cand nu poate nici sa adoarma de frig? Iata cum poate, cu pretul vietii!

Cu alte cuvinte, în anul 2014, un profesor care avea puţin peste 30 de ani, dintr-un orăşel doljean, a  murit săptămâna trecută într-o rulotă. Anchetatorii spun că din cauza unei intoxicaţii cu monoxid de carbon. Este clar că este o ştire fără importanţă pentru televiziuni, pentru ziare, bloguri, politicieni. Iar noi, muritorii, care nu ieşim din rând, roşim ca flacăra unui ochi de aragaz, doar gândindu-ne că realitatea românească este bine descrisă în drama acestui profesor, dar să mai şi  vorbim despre ea şi să arătăm cu degetul…

  Drept să spun, nu m-a impresionat atât moartea omului respectiv, că vorba ăstora din politică, şi-o fi făcând-o şi cu mâna lui, cât mi s-a zbârlit pielea pe mine gândindu-mă că mortul era un profesor, adică om dintr-ăla care, probanil, înşeală fisc-ul, care cere de la obraz sau aşteaptă cu mâna întinsă cadouri, care crede că este de toate, psiholog, poliţist, pedagog, femeie de serviciu, contabil, secretar, dar, de fapt, în ochii societăţii oarbe este nimic…

Ştiu că nu s-au scris editoriale pe seama asta, că n-au existat titluri mari şi galbene la tv şi că nu s-au perindat, prin platourile televiziunilor, tocuri de psiholoage şi bărbi cărunte sau chelii strălucitoare de sociologi pentru a discuta drama acestui om şi a acestui sistem  din care făcea parte. Nici vorbă de picior de  vietate din ministerului învăţământului să zumzăie ceva relativ la acest subiect. Am băgat de seamă că nimeni nu a fost luat  la rost că s-a ajuns la astfel de situaţie. Vorba filmului, poate mai bine că  totul rămâne tăcere ? Asta le mai trebuie profesorilor, să-şi  piardă dramul de mândrie şi statutul de supravieţuitori…

2 păreri la “Dramul de mândrie

  1. Tragic. Și groaznic de urât. Punctual, drame ale unor oameni se întâlnesc la tot pasul. Dar o astfel de poveste nu are cum să te lase fără replică. Doar că nu reușești să găsești cuvintele potrivite. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: