Cine pleacă la plimbare, nu-şi pierde locul de onoare. Sau cum să faci politică pe termen lung.

Prin ianuarie, timp de aproape o săptămână, un fotoliu şi un câine au stat de veghe la gura unei staţii de metrou.

Nu vă grăbiţi să luaţi la rost câinele. Ce căuta acolo în plină zi, de ce murdărea tapiţeria înflorată, dacă plăteşte întreţinere, impozite, ce fonduri primeşte, când a mai muşcat picior de om sau câte roţi de maşină intenţiona să deszăpezească şi ale cui, mă rog, şi alte chestiuni câineşti. Eu  aş lua la zor pe ăla care a lăsat fotoliul acolo şi pe ăia care n-au luat gunoiul.
În rest, înţeleg de ce câinele nu se deplasa, nici doi paşi, de  la noua sa casă. Doar politicienii pot pleca la plimbare fără să-şi piardă locul de onoare. Şi culmea, fac politică pe termen lung.

2 păreri la “Cine pleacă la plimbare, nu-şi pierde locul de onoare. Sau cum să faci politică pe termen lung.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: