Ficusul meu versus ficusul lui Moise Guran

ficus-eltinekerobusta-p12-h40-1171444_normalAm un ficus mare care, pe vremuri, trona în spaţioasa noastră sufragerie. Se oglindea, cu toată splendoarea şi corpolenţa sa, în vitrina paharelor cu picior. Îl avem de câţiva ani buni şi răi. Era vlăjgan şi respira sănătate încă dinainainte de a fi eu născută. Acum, este mai înalt decât mine cu trei capete, că de abia îi ajung la al doilea rând de ramuri şi frunze. Dintotdeauna, a fost aşa impunător, totuşi ficusul nu este la origine o buruiană oarecare. Ne era drag, ne mândream cu sorgintea lui tropicală, dar avea şi câteva mari defecte. Pe frunzele sale se strângea praful într-o veselie. Toată ziua bună ziua, cerea să fie şters şi curăţat cu bere pentru a avea frunzele lucioase. Aveam grijă să-l avem curat, lustruit când ne venea în vizită careva, mai ales de sărbători.
O cunostinţa, umblată mai mult pe afară, ne spunea că suntem norocoşi să avem aşa exemplar, că purifică aerul. Citisem şi noi asta într-o revistă, dar credeam că sunt prostii scrise de unii de la noi. Eee, acum dacă ne spusese cineva umblat pe afară, se schimba fila…nu mai era un simplu element de decor. Cu siguranţă, creştea aşa frumos şi de la laude. Desigur, nu era apreciat chiar de toată lumea, pentru unele neamuri n-avea niciun chichirez, dacă nu făcea măcar o floricea, iar despre calităţile purificatoare, draci bălţaţi, despre câte plante nu se zice aşa…Bibeloul nostru vegetal ne dădea şi, oarecare, emoţii când rudele veneau cu ăi mici, mai ştiu eu, dacă se găsea copilul să ducă o frunză la gură…ştiţi că ficusul este o plantă toxică.
Mai trecu vremea, se mai schimbă moda, şi când am renunţat la mobila veche de bucătarie şi adoptarăm stilul modern, mai minimalist şi aerisit, ne-am descotorisit şi de ceremoniosul nostru şi odată cu el şi de narcisismul său, de praf si de grija toxicităţii sale.
În prezent, ficusul meu este pe palier, între etajul unu şi doi. Are suficient spaţiu de destrăbălare şi destulă lumină, ca în lumea virtuală, de altfel. Pe vecini nu-i deranjează,dar nici nu-i bucură. La urma urmei, ce bucurie poate să-ţi aducă un ficus ? Utilitatea o ştim, de decor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: