Cine îngraşă elefanţi

pic-elehead Simt nevoia să scriu, dar nu găsesc timp. Sau invers. În fine, oricum aş da-o, este clar că nu fac altceva decât să caut scuze. Şi cum mi-am amintit cât mă deranjează pe mine scuzele, m-am apucat să scriu. Uite, când vrea omul, îşi găseşte motivaţie, aşa-i? Şi nu mă pot pune pe treabă până nu fac o scurtă analiză la ce fuse şi se duse.

Februarie a plecat aşa cum a venit. Încrâncenat, gol pe dinăuntru şi  în grabă.  Aş avea să-i reproşez câteva, dar mă abţin să nu mi-o primesc eu mai rău de la el.

Am lăsat să treacă jumătate de martie aşa cum au dorit temperaturile, televiziunile şi politicienii.  Cu alte cuvinte, l-am lăsat pe Martie să facă după cum îl taie capul. Nu m-am supărat că nu mi-a adus soare  în ziua pe care mi-am ales-o eu de babe. O fi având alte socoteli pe agenda lui încărcată. Nu l-am luat la zor că, din cauza lui, mii de elevii şi-au cheltuit banii de buzunar, adică ăia de cipsuri şi cola, ca să cadorisească cu mărţisoare educatoare, învăţătoare şi profesoare. M-a bucurat când ne-a adus ghiocei, raze blânde de soare, ieşiri în parc şi, cât de curând, ştiu că va lăsa să picure ploi calde de primăvară şi să apară corcoduşi în floare. Dar cum era de aşteptat, Martie intră şi în case mari şi niciodată cu mâna goală. Tocmai ce-am aflat că a trecut pe la metrou. Culmea este că a făcut un gest la care nu mă aşteptam. Ştiam că este imprevizibil şi generos, dar ce a făcut el acum, este ca şi cum ai spune că la restaurantul din colţ se serveşte ciorbă din trompă de elefant. Cum deja se ştie, iar se scumpesc semnificativ călătoriile la metrou. Ce-i drept, din ianuarie circula vorba…de ce mă surprinde, nu ştiu. Poate, aşa cum zic francezii, pentru că nu am o memorie de elefant. Un lucru îmi este clar, de astă-dată, cauza nu este coada spinoasă a politicienilor, ci mâna încărcată de cadouri a cumătrului Martie. Nu m-ar deranja generozitatea lui, dacă aş şti că nu ia de la săraci ca să dea la bogaţi sau dacă aş înţelege de ce vrea să pună la îngrăşat elefanţi mioritici în post de Paşte. Îl bănuiesc că a făcut şi el ca mulţi alţii, dă cu o mână şi ia cu nouă. Unde să-l reclam pe Martie pentru această tâlhărie pe faţă? Acum până mai am timp, până nu pleacă…că apoi zic „fuse şi se duse” şi îmi văd româneşte de ale mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: